Dictionar

mitocănește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (mitocan + -ește)

1. ca mitocanii; în felul mitocanilor; mahalagește.
 

grobian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. grobian)

1. prost crescut, mitocan, mojic, grosolan; grob.
 

huron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. huron)

1. (indian) care aparține unui trib irochez din America de Nord.
2. (s. f.) limbă vorbită de huroni.
3. s. m. (fam.) om grosolan, mitocan, mojic.
 

țărănoi

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (țăran + -oi)

1. (fam.) augmentativ al lui țăran; țăran (corpolent, solid).
2. (depr.) persoană lipsită de educație, de maniere; om bădăran, mitocan, mojic.
3. (var.) țerănoi.
 

mitocănește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (mitocan + -ește)

1. ca mitocanii; în felul mitocanilor; mahalagește.
 

bădărănește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (bădăran + -ește)

1. în felul bădăranului; ca bădăranii; grosolan, mahalagește, mitocănește.
 

mârlănește

Parte de vorbire:  adv. (familiar)  
Etimologie: (mârlan + -ește)

1. ca mârlanii, în felul mârlanilor; bădărănește, mitocănește.