Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mythologie, lat. mythologia)
1. totalitatea miturilor, a legendelor care aparţin unei civilizaţii.
2. studiu ştiinţific al miturilor, al originii şi semnificaţiei lor.
3. ansamblu de credinţe, de idei care se referă la aceeaşi naţiune şi care se impun membrilor unei colectivităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sémitologie)
1. ştiinţă care studiază cultura şi limbile semitice.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. charites)
1. (mitologie) (la greci) zeițe personificând viața în toată plinătatea ei și mai precis seducția, frumusețea, natura, creativitatea umană și fertilitatea (care astăzi este văzută ca o triadă cuprinzând pe Aglaia, Eufrosina și Talia); cele trei grații; harite.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démonologie)
1. disciplină care se ocupă cu studiul demonilor.
2. pretinsă ştiinţă religioasă sau parte a mitologiei care se ocupă cu studiul demonilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (deo- + -logie)
1. parte a mitologiei care se ocupă cu studiul divinităţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (erou + -logie)
1. parte a mitologiei care se ocupă cu studiul eroului creator de civilizaţie şi cultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + -gonie)
1. geneza, evoluţia şi dispariţia unui popor din perspectiva mitologiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. ferula, cf. fr. férule)
1. (antichitate) baston, simbolul demnității sacerdotale.
2. (mitologie) un fel de toiag înconjurat de viță de vie și iederă, care se termină cu un con de pin sau frunze de viță de vie; tirs.
3. (religie) cârjă episcopală medievală.
4. (arhitectură creștină) spațiu introductiv al vechilor bazilici occidentale destinat unor activități specifice; naos, nartex.