OK
X
venal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vénal, lat. venalis)
1.
care
se
pretează
la
mituire;
lipsit
de
scrupule;
imoral,
corupt.
sfănțui
Parte de vorbire:
vb. tr. (fam.)
Etimologie: (sfanț + -ui)
1.
a
da
cuiva
bani
(de
obicei
unui
funcționar)
pentru
un
serviciu
nepermis
de
lege;
a
mitui,
a
corupe
(prin
bacșiș).
2.
a
stoarce
bani
de
la
cineva
pentru
servicii
nepermise
de
lege;
a-i
lua
cuiva
banii
pe
nedrept;
a
înșela
pe
cineva
cu
dibăcie.
sfănțuitor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f. (înv.)
Etimologie: (sfănțui + -tor)
1.
persoană
care
sfănțuiește,
care
dă
mită;
mituitor.
năimi
Parte de vorbire:
vb. tr. (înv., pop.)
Etimologie: (din năiem „chirie”)
1.
(și
refl.)
a
(se)
angaja,
a
(se)
tocmi
pentru
o
muncă
plătită.
2.
a
închiria
(de
la
cineva
sau)
cuiva
bunuri
mobile
sau
imobile;
a
arenda.
3.
(Transilv.)
a
mitui.
4.
(var.)
(înv.
și
reg.)
a
nămi,
(înv.)
a
năiemi,
(reg.)
a
năcmi,
(reg.)
a
nimi.
ajunsătură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (ajuns + -ătură)
1.
dare
sau
luare
de
mită;
mituire.