Dictionar

mizerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. miseria, fr. misère)

1. stare de sărăcie extremă.
2. aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns.
3. (pl.) lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane.
 

crapulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crapuleux)

1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.
2. hoțesc, tâlhăresc.
 

desperado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. desperado)

1. cel care acceptă orice afacere murdară sau violentă, din cauza mizeriei.
 

malthusianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malthusianisme)

1. teorie social-politică potrivit căreia populația ar crește în proporție geometrică, în timp ce mijloacele de subzistență sporesc doar în proporție aritmetică, așadar cauzele suprapopulației și mizeriei maselor ar fi de ordin natural.
 

mizeros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. miséreux)

1. care se află în mizerie; nevoiaș.
 

opulență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. opulence, lat. opulentia)

1. mare abundență de bunuri materiale, de resurse; bogăție, belșug.
2. caracterul a ceea ce este abundent, marcat de abundență.
3. (antonime) indigență, mizerie, pauperitate, penurie, pauperism.
 

pauper, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. pauper)

1. (om) foarte sărac, redus la mizerie.