Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. moirer)
1. a da reflexe de moar unei ţesături, unei stofe, unor metale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moirage)
1. (poligr.) efect optic prin suprapunerea a două tipare cu reţele de puncte sau de linii, care formează unghiuri între ele.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (nesigură, cf. promoroacă)
1. strat subțire de cristale de gheață care se formează iarna pe ramurile copacilor și pe obiecte; chiciură, promoroacă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. acaricide)
1. (substanţă) care omoară acarienii.
2. I. se referă la un produs folosit pentru a distruge acarienii.
3. II. produs care distruge acarienii.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -cide, cf. lat. caedo, -ere „a tăia, a ucide”)
1. „a ucide, a distruge; care omoară, care distruge, care oprește”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kollergang)
1. moară cu tăvălugi verticali, folosită la măcinare în industria pigmenţilor şi a coloranţilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Riffel)
1. șanț elicoidal executat pe suprafața activă a cilindrilor valțurilor de moară; șanț de riflură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. riffeln)
1. a executa rifluri pe suprafaţa unui valţ de moară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rubané)
1. (despre lemn, marmură) care prezintă dungi cu reflexe de moar; moarat.
2. structură ~ă = în care mineralele sunt dispuse după zone cu compoziţii diferite, cu dungi înguste şi alungite.