Dictionar

mobilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mobilité, lat. mobilitas)

1. însușirea de a fi mobil.
2. faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta.
3. capacitate a feței de a-și schimba expresia.
4. (fig.) nestatornicie.
5. schimbare, transformare, variabilitate.
 

imobilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immobilité, lat. immobilitas)

1. stare de nemișcare, de fixitate, de neclintire.
 

acrochinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrokinésie)

1. mobilitate deosebită, ca amploare și rapiditate a extremităților.
 

amfiartroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiarthrose)

1. articulație a oaselor cu un grad limitat de mobilitate.
 

aplanogamet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplanogamète)

1. gamet neciliat, fără mobilitate.
 

artrodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthrodie)

1. articulație sinovială cu o mare mobilitate.
 

artroliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthrolyse)

1. operație chirurgicală destinată a reda mobilitatea ligamentelor unei articulații anchilozate.
 

artrometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. arthrometer)

1. instrument pentru măsurarea unghiului de mobilitate a articulațiilor.