model

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. modèle, it. modello)

1. sistem ideal sau material cu ajutorul căruia pot fi studiate, prin analogie, proprietățile și transformările unui alt sistem mai complex.
2. sistem de relații matematice care leagă între ele mărimile de stare ale sistemului modelat.
3. obiect destinat să fie reprodus prin imitație; tipar.
4. reprezentare în mic a unui obiect care urmează a fi executat la dimensiuni normale.
5. tipul unui obiect confecționat.
6. schemă teoretică elaborată în diferite științe pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri.
7. persoană, lucrare, operă etc. vrednică de imitat.
8. persoană care pozează pictorilor, sculptorilor.

modela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. modeler, it. modellare)

1. a executa dintr-un material plastic modelul unei lucrări de sculptură.
2. a confecționa modele pentru turnătorie.
3. (fig.) a da expresia dorită.

modelaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. modelage)

1. acțiunea de a modela și rezultatul ei; reproducere a unor obiecte, folosind materiale plastice; modeling.
2. executare după model; reproducere a unui model; modelare.
3. studiere, cu ajutorul unui model, a unui obiect sau fenomen inaccesibil cercetării directe; modelare.
4. (tehn.) confecționarea de modele pentru turnătorie.

modelare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (modela)

1. acțiunea de a modela.
2. metodă în știință și tehnică constând în reproducerea schematică a unui obiect sau sistem sub forma unui sistem similar sau analog.
3. (mat.) reprezentare a unei relații prin simbolism matematic.
4. construire de modele.
5. reproducere în relief a formelor în sculptură; modelaj.

modelărie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. modèlerie)

1. arta de a face modele.
2. atelier, secție de modelaj.

modelator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. modelatore)

1. adj. care modelează.
2. s. m. f. meseriaș care face decorații și alte lucrări de modelaj; modeler, modelor.
3. s. n. instrument, unealtă pentru modelare în sculptură.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

aeromodel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromodèle)

1. model de avion sau de planor redus, care poate zbura (plana) fără pilot.

aeromodelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromodélisme)

1. tehnica construirii de aeromodele.
2. activitate sportivă pentru construcția și lansarea aeromodelelor.

aeromodelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (aeromodel + -ist, cf. fr. aéromodéliste)

1. persoană profesionistă sau amatoare care practică aeromodelismul.

akmeism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. akmeizm)

1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.
2. (var.) acmeism.