Dictionar

modera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. modérer, lat. moderari)

1. tr., refl. a (se) încetini, a (se) micșora, a (se) reduce.
2. (fig.) a (se) potoli, a (se) tempera.
3. tr. a conduce, a îndruma o discuție (politică).
 

moderant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. moderant)

1. (despre oameni) care moderează.
 

moderanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. moderanza)

1. caracter moderat, măsurat al unei acțiuni sau al unui lucru; virtute care duce la păstrarea unei măsuri înțelepte în toate lucrurile; moderație.
2. (antonime) imoderație, (înv.) nemoderanță.
 

moderantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. modérantisme)

1. atitudine și opinie de moderat; politică bazată pe moderație.
 

moderantist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. modérantiste)

1. I. care susține moderantismul (atitudine moderată în politică).
2. care se referă la moderantism.
3. II. adept al moderantismului; moderat.
4. (antonim) extremist.
 

moderare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (modera)

1. acțiunea de a (se) modera și rezultatul ei.
2. proces prin care cineva sau ceva devine mai cumpătat, mai măsurat.
3. reducere a intensității sau a mărimii.
4. (antonime) necumpătare, imoderație.
 

moderat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. modéré, lat. moderatus)

1. potrivit ca intensitate, valoare, mărime etc.
2. modest, cumpătat.
 

alemandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allemande)

1. vechi dans de origine germană, inițial vesel, vioi, ulterior moderat, grav; melodia corespunzătoare.
 

cantabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cantabile, lat. cantabilis)

1. melodios, expresiv; cu ritm moderat.
 

cupid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cupide, lat. cupidus)

1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.
2. apucător, avid de câștig; hrăpăreț.
3. (antonime) generos, dezinteresat.
 

extremist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. extrémiste)

1. I. care ține de extremism.
2. care depășește limitele normale, moderate.
3. care este în favoarea ideilor, a soluțiilor extreme.
4. II. adept al extremismului.
5. persoană care susține, proferează idei extreme.
6. (antonime) moderantist, moderat.
 

farandolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. farandole)

1. dans popular de origine provensală (cu acompaniament de flaut și tamburină, în mișcare moderată), pe care mai multe persoane îl execută ținându-se de mână și formând un lanț; melodia corespunzătoare.
 

gavotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gavotte)

1. vechi dans francez, de origine populară, cu mișcare moderată, asemănător cu gagliarda; melodia corespunzătoare, care într-o suită instrumentală precedă sarabanda.