Dictionar

Rezultate secundare (Modern):

Modern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. moderne, it. moderne, lat. modernus)

1. nou, relativ recent, din timpurile prezente; care corespunde stadiului actual al progresului.

2. limbă = limbă vie, care se vorbește în prezent.

3. (despre învățământ, clase, licee) care pune accentul pe studiul limbii și al disciplinelor umanistice.

4. în concordanță cu moda, la modă.


Modern-style

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. modern style)

1. denumire dată în jurul anilor 1900 unui stil în artele decorative, caracterizat prin preferinţa pentru liniile curbe, formele alungite şi arabescurile unduioase, frecvent în mobilier, orfevrărie, ceramică, imprimeuri etc.


Modernism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. modernisme)

1. însușirea, caracterul a ceea ce este modern; preferință, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate.

2. tendință novatoare dintr-o anumită etapă a unei literaturi.

3. denumire generică pentru mișcările, tendințele și experimentele inovatoare din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații pur experimentale, formale.


Modernist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. moderniste)

1. I. referitor la modernism, care aparține modernismului.

2. care tinde prefere și caute ceea ce este contemporan, nou.

3. II. adept al modernismului, a ceea ce este modern.

4. creștin care dorește adapteze teologia la evoluția societății.

5. (antonime) tradiționalist, paseist.


Modernitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. modernité)

1. caracterul a ceea ce este modern, în special în artă; modernism.


Moderniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. moderniser)

1. tr. a da un caracter, o înfăţişare modernă, a înnoi.

2. a înzestra (o fabrică, o uzină etc.) cu instalaţii şi utilaje moderne.

3. refl. a adopta obiceiurile moderne.


Akmeism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. akmeizm)

1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.

2. (var.) acmeism.


Anacronic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anachronique)

1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.

2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.

3. (antonim) modern.


Antischeting

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. antiskating)

1. dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea forţei centripete.


Antiteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antithéâtre)

1. curent modern în teatru care încearcă reducă dramaturgia la elementele ei esenţiale.


Atomism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)

1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.

2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.

3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.


Autoradiografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoradiographie)

1. metodă modernă de cercetare bazată pe studiul imaginii obţinute pe o peliculă fotografică sau radiografică a unui organ conţinând un produs radioactiv.