Rezultate secundare (Modern):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. moderne, it. moderne, lat. modernus)
1. nou, relativ recent, din timpurile prezente; care corespunde stadiului actual al progresului.
2. limbă ~ă = limbă vie, care se vorbește în prezent.
3. (despre învățământ, clase, licee) care pune accentul pe studiul limbii și al disciplinelor umanistice.
4. în concordanță cu moda, la modă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. modern style)
1. denumire dată în jurul anilor 1900 unui stil în artele decorative, caracterizat prin preferinţa pentru liniile curbe, formele alungite şi arabescurile unduioase, frecvent în mobilier, orfevrărie, ceramică, imprimeuri etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. modernisme)
1. însușirea, caracterul a ceea ce este modern; preferință, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate.
2. tendință novatoare dintr-o anumită etapă a unei literaturi.
3. denumire generică pentru mișcările, tendințele și experimentele inovatoare din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații pur experimentale, formale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. moderniste)
1. I. referitor la modernism, care aparține modernismului.
2. care tinde să prefere și să caute ceea ce este contemporan, nou.
3. II. adept al modernismului, a ceea ce este modern.
4. creștin care dorește să adapteze teologia la evoluția societății.
5. (antonime) tradiționalist, paseist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. modernité)
1. caracterul a ceea ce este modern, în special în artă; modernism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. moderniser)
1. tr. a da un caracter, o înfăţişare modernă, a înnoi.
2. a înzestra (o fabrică, o uzină etc.) cu instalaţii şi utilaje moderne.
3. refl. a adopta obiceiurile moderne.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. akmeizm)
1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anachronique)
1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.
2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. antiskating)
1. dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea forţei centripete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antithéâtre)
1. curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esenţiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)
1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoradiographie)
1. metodă modernă de cercetare bazată pe studiul imaginii obţinute pe o peliculă fotografică sau radiografică a unui organ conţinând un produs radioactiv.