Rezultate secundare (Mohorât):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. mohorî)
1. care are culoarea de la roșu-cărămiziu la roșu-vinețiu; (prin ext.) de culoare închisă; întunecat, sumbru.
2. (fig.) (despre oameni) mâhnit, trist, posomorât.
Parte de vorbire: s.f. (Mold.)
Origine: (mohorâți + -eală)
1. vopsea roșie obținută din plante.
Parte de vorbire: vb. tr. (Mold.)
Origine: (v. mohorât)
2. a vopsi în vișiniu sau într-o culoare închisă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embu)
1. ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jovial)
1. care este plin de veselie sinceră, simplă și comunicativă; vesel, glumeţ.
2. (antonime) mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mohorî + -eală)
1. starea omului mohorât; posomoreală, tristețe.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (mohor + -iu)
1. de un roșu-închis; mohorât.
2. (despre cai) de culoare castanie-închisă; murg.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (posomorî + -eală)
1. tristețe, melancolie; îngrijorare; indispoziție, posomorâre.
2. (rar) vreme mohorâtă, întunecată și ploioasă; (rar) posoceală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (tulbure + -os)
2. (despre vreme) cețos, posomorât, mohorât.