Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. monacal)
1. de monah; călugăresc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénobitisme)
1. stare de cenobit; viață de cenobit.
2. formă de viață monahală comunitară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)
1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dominicain)
1. s. m. f. călugăr(iţă) dintr-un ordin monahal catolic înfiinţat la sfârşitul sec. XII
2. adj. referitor la acest ordin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. esicasmo)
1. doctrină mistică monahală care propaga descoperirea sensibilă a divinităţii cu ajutorul anumitor tehnici fiziologice şi mintale de concentrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trappiste)
1. s. m. călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever.
2. s. n. brânză fabricată după un procedeu special de fermentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. triclinium)
1. sală de mese în casele romane cu trei paturi de-a lungul a trei laturi ale unei mese.
2. sufragerie.
3. sală de mese a unei comunităţi (monahale) creştine în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii.