Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monte)
1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale.
2. herghelie de armăsari pentru reproducere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démonter)
1. a desface, a descompune (un mecanism, o maşină) în piesele componente.
2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. monter)
1. tr. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla.
2. a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie.
3. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol.
4. a pune la cale, a ațâța, a instiga.
5. refl. a se irita, a se înfuria.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (montă)
1. (despre animale mascule) a efectua o montă, a fecunda.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. montable)
1. care poate fi montat, care poate fi asamblat.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. montagnard)
2. care locuiește la munte, trăiește la munte sau care este originar de acolo.
3. s.m.f. membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă a sălii în care se ţineau şedinţele Convenţiunii în timpul Revoluţiei burgheze din Franţa (1789).
4. v. montaniard.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. montagnes russes)
1. (rar) suită de urcări şi coborâri rapide parcurse de un vehicul, într-un parc de distracţii; tobogan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)
1. plantă veninoasă montană, cu flori albastre şi frunze de un verde-închis; omag.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altiplanation)
1. proces de nivelare a reliefului sub acţiunea alternării ciclice a îngheţului şi dezgheţului din regiunile montane; crioplanaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altiport)
1. suprafaţă de aterizare special amenajată la mari înălţimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-cuirasse)
1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcţia de zidărie sau beton a unei fortificaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entreprise)
1. sistem de executare a lucrărilor de construcţii-montaj, în care preţurile unitare pe care beneficiarul urmează să le plătească constructorului se stabilesc prin deviz întocmit dinainte.
2. întreprindere care execută lucrări de antrepriză (1).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)
1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.