Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monticule, lat. monticulus)
1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc.
2. (anat.) mică proeminenţă rotunjită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. culmen)
1. porţiune superioară a monticulului vermisului cerebelului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. hummock)
1. monticul format din blocuri de gheaţă provenind din spargerea banchizelor.