OK
X
moraliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. moraliser)
1.
a
da
(cuiva)
învățături
morale.
2.
(fam.)
a
face
morală.
demoraliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. démoraliser)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
descuraja,
a
(se)
deprima.
moralizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. moralisant)
1.
care
face
reflecții
morale,
care
moralizează;
moralizator.
2.
care
ridică
sau
urmărește
să
ridice
simțul
moral,
sentimentele;
moralizator.
3.
(antonime)
demoralizant,
demoralizator.
moralizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. moraliza)
1.
împărtășire
a
unor
învățături
morale;
(înv.)
moralisire,
moralizație.
2.
îndrumare
spre
o
comportare
conformă
cu
principiile
moralei;
(înv.)
moralizație.
3.
dojenire.
moralizație
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. moralisation)
1.
împărtășire
a
unor
învățături
morale;
moralizare,
(înv.)
moralisire.
2.
îndrumare
spre
o
comportare
conformă
cu
principiile
moralei;
moralizare.
moralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. moralisateur)
1.
care
contribuie
la
crearea
unei
atmosfere
morale;
educativ;
moralizant.
apolog
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)
1.
scurtă
povestire
(în
proză)
cu
intenții
moralizatoare.
capucinadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capucinade)
1.
afectare
a
devoțiunii.
2.
(fam.)
predică,
discurs
moralizator.
demoralizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démoralisant)
1.
care
demoralizează;
demoralizator.
demoralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démoralisateur)
1.
care
demoralizează;
care
tinde
sau
urmărește
să-i
determine
pe
oameni
să-și
piardă
încrederea,
curajul;
demoralizant.
2.
(var.)
(înv.)
demoralizatoriu.
3.
(antonime)
moralizant,
moralizator.
descuraja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. décourager)
1.
refl.,
tr.
a
aduce
pe
cineva
în
stare
de
a-și
pierde
curajul;
a
demoraliza,
a
descumpăni.
descurajant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. décourageant)
1.
care
descurajează;
demoralizant,
deprimant.