Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morgue)
1. atitudine, comportare trufaşă, dispreţuitoare; sentiment exagerat al propriei valori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morgue)
2. clădire, încăpere într-un spital în care se depun cadavrele şi se fac autopsiile; prosectură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morganatique, lat. morganaticus)
1. căsătorie ~ = căsătorie între un bărbat dintr-o familie monarhică sau princiară şi o femeie de o condiţie socială inferioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Morganismus)
1. concepţie despre ereditate potrivit căreia baza materială a acesteia sunt cromozomii, de-a lungul cărora sunt dispuse liniar unităţile elementare, genele.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (germ. Morganist)
1. (adept) al morganismului, teorie potrivit căreia cromozomii constituie baza materială a eredității.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. morganite)
1. (mineral.) varietate de beril de culoare roz, care conține litiu și cesiu.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (germ. Morganist)
1. (adept) al morganismului, teorie potrivit căreia cromozomii constituie baza materială a eredității.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Prosektur)
1. morgă
2. încăpere unde se pregătesc piesele anatomice pentru disecţie.