Rezultate secundare (Mormânt):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arenaria)
2. mormânt al sclavilor gladiatori căzuţi în luptele de arenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catacombe, it. catacomba)
1. galarie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă şi îngustă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catafalque, germ. Katafalk)
1. postament pe care se aşază sicriul unui mort până la înmormântare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)
1. (ant.) coş de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinităţi diverse obiecte de cult.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era aşezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistenţă, la alge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + tanatologie)
1. disciplină etnologică având ca obiect de studiu riturile de înmormântare ale unui popor.