OK
X
mormânjeală
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (mormânji + -eală)
1.
executare
a
unui
lucru
în
mod
superficial.
2.
(concret.)
lucru
făcut
superficial,
de
mântuială.
mormânji
Parte de vorbire:
vb. tr. (regional)
Etimologie: (nesigură, cf. morânci, mânji)
1.
a
executa
un
lucru
în
mod
superficial.
2.
a
lucra
de
mântuială.
arenarie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. arenaria)
1.
(ant.)
carieră
de
nisip.
2.
mormânt
al
sclavilor
gladiatori
căzuți
în
luptele
de
arenă.
catacombă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catacombe, it. catacomba)
1.
galarie
subterană
care
servea
primilor
creștini
ca
loc
de
refugiu,
de
cult
și
de
înmormântare;
(p.
ext.)
galerie
subterană
(lungă
și
îngustă).
catafalc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catafalque, germ. Katafalk)
1.
postament
pe
care
se
așază
sicriul
unui
mort
până
la
înmormântare.
cenotaf
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
1.
monument
funerar
sau
mormânt
gol
ridicat
în
memoria
unei
persoane
decedate,
în
general
ilustră
sau
reprezentativă,
care
a
fost
înmormântată
în
altă
parte
sau
care
nu
a
primit
înmormântare.
cistă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)
1.
(ant.)
coș
de
răchită
în
care
se
purtau
la
procesiunile
închinate
unor
divinități
diverse
obiecte
de
cult.
2.
casetă,
lădiță.
3.
vas
cilindric
de
metal
pentru
prima
epocă
a
fierului
din
Italia.
4.
mormânt
preistoric
din
piatră
în
care
era
așezat
cadavrul.
5.
celulă,
spor
de
rezistență,
la
alge.
etnotanatologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (etno- + tanatologie)
1.
disciplină
etnologică
având
ca
obiect
de
studiu
riturile
de
înmormântare
ale
unui
popor.