mortuar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mortuaire)

1. referitor la mort, la înmormântare; funerar, funebru.

cubiculum

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)

1. cameră de culcare în casele romane; dormitor.
2. (prin ext.) camera mortuară în galeriile catacombelor.
3. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului; camera imperială în care accesul era rezervat eunucilor.

mască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața.
2. față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura.
3. a-și scoate (sau a-și lepăda) ~a = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față.
4. persoană mascată.
5. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională.
6. înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală.
7. (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals.
8. machiaj.
9. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului.
10. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort.
11. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc.
12. dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție.
13. (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date.
14. ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.
15. (la baraje) ecran de etanșare.
16. cașeu.
17. adăpost individual pe câmpul de luptă.

necrolog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécrologe)

1. discurs, scriere în care se expun viața și meritele unui decedat.
2. anunț mortuar.

obituar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obitoire, lat. obituarium)

1. depozit mortuar unde se păstrează corpurile presupuse a fi în stare de moarte aparentă.
2. listă de oameni decedați; pomelnic.

autodric

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + dric)

1. autovehicul în care se pune sicriul pentru a-l duce la cimitir; mașină mortuară.