bobină
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bobine)
Etimologie: (fr. bobine)
1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el.
2. mosor.
3. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic.
4. ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier.