Dictionar

Acrimonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.

2. (antonime) afabil, amabil.


Caustic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

1. adj. (despre substanţe) care distruge ţesuturile animale şi vegetale.

2. (fig.) muşcător, ironic, răutăcios, satiric.

3. s. f. pată luminoasă obţinută într-un sistem optic.


Corosiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrosif, lat. corrosivus)

1. (despre substanţe) care provoacă o coroziune.

2. (fig.) muşcător, usturător.


Incisiv 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incisif)

1. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, muşcător, sarcastic.


Maliţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malicieux, lat. malitiosus)

1. răutăcios, muşcător, caustic.


Mordace

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. mordax, -acis)

1. inv. muşcător, caustic.