Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. mugili-, cf. lat. mugilis „chefal”)
1. „chefal”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mugili- + -cultură2)
1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creşterea chefalului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mugilidés)
1. familie de peşti teleosteeni marini fusiformi, care au solzi şi pe cap: chefalul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mugiliformes)
1. ordin de peşti: mugilidele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (mugi + -tor)
1. (despre unele animale) care mugește; mugind, răgitor.
2. (despre ape, furtuni) care vuiește, care urlă cu putere; vuitor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mugi + -tură)
1. strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; muget, răget.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mugiliformes)
1. ordin de peşti: mugilidele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (mugi + -tor)
1. (despre unele animale) care mugește; mugind, răgitor.
2. (despre ape, furtuni) care vuiește, care urlă cu putere; vuitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vui + -tor)
1. (despre ape) care produce un zgomot puternic și prelung; mugitor, vâjâitor.
2. (despre un spațiu, un loc etc.) în care se împrăștie sau se produc zgomote puternice și prelungi; răsunător.