Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mouillage)
1. loc de ancorare al navelor.
2. manevra de aruncare a ancorei.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (muia + -eală)
1. (expr.) a băga la ~ = a pune într-un lichid pentru a se înmuia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mouillant)
1. adj. (despre lichide) în conbtact cu un material pe care a fost întins.
2. s. m. substanţă care, amestecată cu un lichid, ajută la dizolvarea unui solid sau a unei grăsimi.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. kératolytique)
1. (substanță) care produce cheratoliza.
2. (agent terapeutic) care are proprietatea de a dizolva sau de a înmuia stratul cornos al epidermei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérober)
1. refl. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-şi declina răspunderea.
2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă.
3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta.
4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ţine.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éffeminer, lat. effeminare)
1. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleşi, a (se) înmuia.
2. (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libation, lat. libatio)
1. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva şi-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. limus)
1. teren alcătuit dintr-un amestec mai mult sau mai puțin consistent de pământ, nisip, materie organică și apă; pământ amestecat cu apa ploilor sau a zăpezilor și muiat; noroi, nămol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lucerna)
1. (la greci şi la romani) corp de iluminat în care ardea o feştilă înmuiată în ulei.