Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. multi-, cf. lat. multi, multus „mult, numeros”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (multi- + anual)
1. (despre plante) care trăiește câțiva ani înainte de a înflori; peren.
2. desfășurat pe mai mulți ani; care durează câțiva ani.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. multiarticulé)
2. (zool.) care este compus din multe articole.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (multi- + gr. athlos)
1. probă sportivă care combină mai multe întreceri atletice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. multiaxial)
1. cu mai multe axe; implicând mai multe axe; pluriaxial.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (multi- + bloc)
1. (tehn.) format din mai multe blocuri.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)
1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)
1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.
2. trecere de la concret la abstract.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. akinétosporange)
1. sporange având funcţia de organ de rezistenţă şi de înmulţire.
2. sporange cu zoospori ciliaţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acorticisme)
1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.