Dictionar

Femur

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fémur, lat. femur)

1. osul coapsei, de la genunchi în sus.

2. al treilea segment al piciorului la insecte, arahnide şi miriapode.


Mură

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mura)

1. (mar.) parâmă care fixează colţul de vânt al unei vele (la velierele mari).

2. parâmă care întinde spre pupă colţul de jos al velei.

3. ~ la tribord (sau la babord) = poziţie a unui velier care primeşte vântul din tribord (babord).


Murabit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. murabit)

1. musulman pios venerat ca sfânt în timpul vieții sau după moartea sa; marabu.


Mural

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT muralis; murarius

2. FR mural; rupestre

3. EN mural; rupestral; rupestrine; growing on walls

4. DE mauerbewohnend; auf Mauern

5. RU стенной; мурaлный; нa стенaх

6. HU kőfalon élő


Mural, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mural, lat. muralis)

1. aplicat, fixat pe un perete.

2. pictură = pictură executată pe zid.

3. (despre plante) care creşte pe ziduri.


Muralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. muralisme)

1. curent artistic din sec. XX caracterizat prin mari picturi murale pe teme populare sau pentru propagandă naţională.


Accidental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.

2. secundar, neesenţial.

3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).


Acetabul

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.

2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.


Acetofenonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.


Acipensericultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. acipenser, sturion + -cultura)

1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.


Acolat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)

1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.

2. (despre plante, ramuri) încolăcit.


Acrocarpie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocarpie)

1. fructificare la vârful ramurilor.