Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămuri)
1. despărțire în două sau în mai multe ramuri; ramificare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. averroïsme)
1. curent în filozofia medievală occidentală având la bază învăţătura lui Averroes, care afirma că materia şi mişcarea sunt veşnice şi nega nemurirea sufletului şi viaţa de apoi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conditionnalisme)
1. tendinţă greşită de a identifica şi înlocui cauza cu condiţiile în care apar sau există fenomenele.
2. doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiţionată de viaţa de pe pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consultation, lat. consultatio)
1. îndrumare, explicaţie dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie; aviz, lămurire, indicaţie.
2. îndrumare dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor.
3. examinare a unui pacient de către medic.
4. metodă de ridicare a nivelului profesional şi ideologic prin discuţii organizate, lămuriri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. druidisme)
1. religia druizilor, care propovăduia credinţa în nemurirea sufletului şi în metempsihoză, susţinând că oamenii descind din zeul morţii şi că lumea va sfârşi prin foc şi apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explication, lat. explicatio)
1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.
2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.
3. cauză.
4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.
5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. immortalité)
1. calitatea, starea a ceea ce este nemuritor, a ceea ce nu este supus morţii; nemurire.
2. calitatea, starea a ceea ce durează sau pare să reziste neschimbat pentru o perioadă foarte lungă de timp.
3. calitatea a ceea ce supraviețuiește mult timp în memorie.