Dictionar

Murmuire

Parte de vorbire: s.f. (II. înv.)
Origine: (I. mormăi; II. murmui)

1. I. mormăire.

2. II. murmur, susur.

Mormăitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (mormăi + -tor)

1. care mormăie.

2. (var.) mornăitor, murmuitor.

Susurător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (susura + -tor)

1. (despre ape care curg, despre frunze, despre vânt) care susură; murmurător, șopotitor, (înv.) murmuitor.