Dictionar

mutilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mutilé)

1. (om) care nu mai e întreg; schilod.
 

mutilator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. mutilateur)

1. (lucru sau persoană) care mutilează; mutilant.
 

anaplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaplastie)

1. operație chirurgicală cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat.
 

chirograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chirographe)

1. act diplomatic întărit cu semnături autentice.
2. semnătura însăși.
3. aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat.
 

invalid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invalide, lat. invalidus)

1. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat.
2. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul.
 

mutilant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mutilant)

1. care provoacă sau poate provoca mutilare; mutilator.
 

rinoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinoplastie)

1. operație estetică de refacere a unui nas diform, distrus sau mutilat.
 

sclerodactilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sclérodactylie, cf. grec. skleros „dur” + daktylos „deget”)

1. (med.) formă de sclerodermie a extremităților degetelor de la mâini și picioare, care poate duce la deformații, mutilații și atrofii.