Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. musicien)
1. persoană care compune, interpretează sau dirijează muzica; cunoscător al artei muzicii.
2. instrumentist profesionist sau amator.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. harmoniste)
1. specialist în ştiinţa armoniei; muzician care cunoaște regulile armoniei.
2. persoană care cântă la armonică sau la armoniu.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bassiste)
1. cântăreț care are voce de bas; bas.
2. muzicant care cântă la contrabas sau alt instrument cu timbru grav.
3. muzician care cântă la chitară bas.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (baterie + -ist, după fr. batteur)
1. muzician care cântă la baterie, în grup sau solo.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (amer. bluesman)
1. muzician, interpret de blues.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. bopper)
1. muzician care practică stilul bop.
Parte de vorbire: s.n. (italienism)
Origine: (it. cello)
1. instrument muzical asemănător cu vioara, dar de dimensiuni mult mai mari și cu un timbru mai grav, pe care muzicianul îl ține vertical între picioare și ale cărui corzi le freacă cu un arcuș; violoncel.