Dictionar

Rezultate secundare (Nărav):

Năravnic, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (nărav + -nic)

1. persoană care are un viciu (nărav); vicios.


Nărăvuș

Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (nărav + -uș)

1. persoană cu deprinderi rele; om prost crescut; om arțăgos.


Deda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. dedere)

1. refl. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda.

2. a se consacra, a se dedica.

3. a se nărăvi.


Boală

Parte de vorbire: s.f. (pl.: boli, boale)
Origine: (slav. bolĭ)

1. tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului.

2. epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe.

3. (fam.) ciudă, necaz; pornire, pică, invidie.

4. (fam.) poftă, dorință; capriciu; pasiune.

5. (expr.) a avea ~ să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva.

6. (expr.) a băga rufele în ~ = a spăla rufele prost, de mântuială.

7. (expr.) a scoate rufele din ~ = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate.

8. ~ de zahăr = diabet.

9. ~ lungă (sau mare) = tifos.

10. ~ orfelină = boală cronică rară, pentru care nu este disponibil un tratament eficient.

11. ~ seacă = tuberculoză.

12. (pop.) ~a copiilor = epilepsie.

13. ~ cu transmitere vectorială = maladie cauzată de un germen patogen (virus, parazit, bacterie), purtat și inoculat de către un vector (flebotom, musculiță, căpușă et cetera).


Nenărăvie

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ne- + nărăvie)

1. lipsa nărăviei; vrajbă, dezbinare.


Nenărăvire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ne- + nărăvire)

1. lipsă de obiceiuri rele; lipsa nărăvirii.

2. vrajbă, dezbinare.


Năravnic, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (nărav + -nic)

1. persoană care are un viciu (nărav); vicios.


Deznărăvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (dez- + nărăvi)

1. a se dezvăța de un nărav.