Rezultate secundare (Nărav):
Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (nărav + -nic)
1. persoană care are un viciu (nărav); vicios.
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (nărav + -uș)
1. persoană cu deprinderi rele; om prost crescut; om arțăgos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. dedere)
1. refl. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda.
2. a se consacra, a se dedica.
Parte de vorbire: s.f. (pl.: boli, boale)
Origine: (slav. bolĭ)
1. tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului.
2. epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe.
3. (fam.) ciudă, necaz; pornire, pică, invidie.
4. (fam.) poftă, dorință; capriciu; pasiune.
5. (expr.) a avea ~ să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva.
6. (expr.) a băga rufele în ~ = a spăla rufele prost, de mântuială.
7. (expr.) a scoate rufele din ~ = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate.
9. ~ lungă (sau mare) = tifos.
10. ~ orfelină = boală cronică rară, pentru care nu este disponibil un tratament eficient.
11. ~ seacă = tuberculoză.
12. (pop.) ~a copiilor = epilepsie.
13. ~ cu transmitere vectorială = maladie cauzată de un germen patogen (virus, parazit, bacterie), purtat și inoculat de către un vector (flebotom, musculiță, căpușă et cetera).
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ne- + nărăvie)
1. lipsa nărăviei; vrajbă, dezbinare.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ne- + nărăvire)
1. lipsă de obiceiuri rele; lipsa nărăvirii.
Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (nărav + -nic)
1. persoană care are un viciu (nărav); vicios.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (dez- + nărăvi)