Dictionar

ebulment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éboulement)

1. surpare, prăbușire, năruire a unui teren, a unui material.
2. materialul astfel rezultat.
 

ruina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ruiner, lat. ruinare)

1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa.
2. (fig.) a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci.
3. (fig.) a(-și) distruge sănătatea.