armadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. armada)

1. mare unitate navală sau de aviație; escadră.

brigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formațiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producție.
2. formațiune de poliție într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artiști amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viața colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialiști care controlează și îndrumă activitatea unei instituții, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeași armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaționale = mari unități militare constituite în Spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) și supravegheată de un brigadier (2).

escadră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escadre)

1. mare unitate navală de luptă, compusă din portavioane, crucișătoare, nave purtătoare de rachete etc.
2. grupare navală din 4-8 nave de același tip.
3. mare unitate militară de aviație.

flotilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flottille)

1. mare unitate navală militară pe fluvii sau pe lângă litoral.
2. veche denumire a regimentului de aviație.

iluviune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. illuvio)

1. inundație, revărsare de ape; potop.
2. (fig.) năvală, aglomerație umană.

marină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. marine, it. marina)

1. flotă navală a unui stat și personalul aferent.
2. știința și tehnica navigației pe mări.
3. pictură cu peisaj marin (= pictură marină).