Parte de vorbire: s.f.
Origine: (renaşte, /II/ după fr. Renaissance)
1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.
2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. acidogen)
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. accoucher)
1. a da naștere unui copil; a naşte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénoblaste)
1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agalactie)
1. absenţă a secreţiei de lapte după naştere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi şi capre, care se manifestă prin încetarea secreţiei de lapte şi prin leziuni la ochi şi la articulaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allègre)
1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anovarie)
1. (med.) lipsă, atrofie a ovarelor; această afecțiune rară poate fi congenitală, adică prezentă de la naștere, sau dobândită în urma unei intervenții chirurgicale.