Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. naïveté)
1. însuşirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăţie, candoare.
2. (pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candeur, lat. candor)
1. curăţenie, puritate morală, nevinovăţie.
2. naivitate, ingenuitate, inocenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. fazan)
1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuş are un penaj frumos colorat şi o coadă lungă.
3. (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. infantilità)
1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingénuité, lat. ingenuitas)
1. naturaleţe, simplitate, naivitate, candoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. innocence, lat. innocentia)
1. curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. primitivisme)
1. caracter primitiv; primitivitate.
2. denumire dată oricărei tendințe de a căuta căi sau modele într-o cultură mai puțin evoluată din trecut.
3. școală de pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație; imitarea cu bună știință a „primitivilor”.
4. falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică.