narodnic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (rus. народник)
Etimologie: (rus. народник)
1. I. referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist.
2. II. adept al narodnicismului (mișcare socialistă agrară din Rusia, activă din 1860 până la sfârșitul secolului al XIX-lea).