Dictionar

Naturaleţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. naturalezza)

1. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III).


Artificialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. artificialité)

1. caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; artificiozitate, prefăcătorie, falsitate.


Cabotin, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cabotin)

1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.

2. II. (în trecut, în Franţa) actor ambulant.

3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.

4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmăreşte se facă remarcat.

5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.


Convenţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)

1. adj. stabilit prin convenţie.

2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.

3. lipsit de naturaleţe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute şi folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice şi chimice).

4. s. m. membru al Convenţiei (4).


Decontracţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décontraction)

1. acțiunea de a (se) decontracta; decontractare.

2. (revenire la) starea de relaxare a unui mușchi în urma contracției acestuia; (prin ext.) stare de relaxare a întregului corp.

3. (fig.) ușurință, naturalețe care caracterizează o persoană relaxată.

4. (antonime) contracție, contractare.


Genuinitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. genuinità)

1. însuşirea de a fi genuin; puritate, naturaleţe.


Ingenuitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingénuité, lat. ingenuitas)

1. naturaleţe, simplitate, naivitate, candoare.