Dictionar

Rezultate secundare (Neîncredere):

Complex, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complexe, lat. complexus)

1. adj. format din mai multe părţi; care întruneşte mai multe idei, elemente, unităţi etc.

2. (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar.

3. s. n. întreg format din mai multe elemente.

4. ansamblu de unităţi (comerciale, industriale, sportive).

5. (constr.) îmbrăcăminte de etanşare din mai multe straturi izolate.

6. (med.) ansamblu de reprezentări şi amintiri cu o puternică valoare sau semnificaţie afectivă.

7. ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii.


Cosmopolitism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

1. concepţie din epoca de criză a sclavagismului grec şi roman care promova ideea „cetăţeniei universale”.

2. concepţie care propagă indiferenţa faţă de patrie, neîncrederea în capacităţile creatoare ale propriului popor, dispreţul faţă de valorile culturii materiale şi spirituale ale propriei naţiuni, faţă de limba şi tradiţiile naţionale progresiste.


Decepţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (decepţie + -/on/ism)

1. fenomen prezent în arta şi literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă faţă de realitatea socială, afirmarea unei dezamăgiri permanente şi a unui sentiment de neîncredere în progres.


Difidenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. diffidentia, cf. it. diffidenza)

1. suspiciune, lipsa de încredere în ceilalți; neîncredere.


Dubiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dubium)

1. îndoială, neîncredere; nesiguranţă.


Mefienţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. méfiance)

1. starea de spirit a unei persoane care nu are încredere, care este suspicioasă; neîncredere, bănuială.

2. suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului.