Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)
1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (1. engl. effectual, 2. fr. effectual)
1. (despre ceva neînsuflețit sau abstract) capabil să producă un rezultat dorit sau intenționat; efectiv.
2. în legătură cu efectuarea; realizabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inanimé, lat. inanimatus)
1. (şi s.) neînsufleţit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inerte, lat. iners)
1. nemişcat, neînsufleţit, mort.
2. moale, molâu, lipsit de vigoare.
3. (fiz.) cu inerţie; referitor la inerţie.
4. (chim.; despre elemente, substanţe) lipsit de reactivitate faţă de alte substanţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. natura, fr. nature)
1. universul în totalitatea sa.
2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător.
3. științele ~ii = științele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite.
4. caracter, temperament; fire.
5. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi.
6. de ~ să = capabil să..., apt să...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prosopopée, lat. prospopeia)
1. figură retorică prin care autorul se adresează lucrurilor neînsufleţite, unui absent sau unui mort.