Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. analphabète)
2. (fig.) ignorant, incult; incompetent.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. innocenter)
1. a declara (pe cineva) nevinovat, a-l prezenta ca neştiutor; a dezvinovăţi, a justifica.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. profane, lat. profanus)
1. ignorant, neştiutor; (fam.) ageamiu.
2. (om) care nu ţine de religie; laic.