Parte de vorbire: s.
Origine: (neaoş + -ism)
1. cuvânt, expresie cu un căutat aspect autohton, arhaic sau popular.
2. tendinţă în literatură prin abuzul de neaoşisme.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (neaoş + -ist)
1. I. referitor la neaoșism, tendința de folosire abuzivă a cuvintelor arhaice și populare rare.
2. (despre stil) care abundă în neaoșisme.
3. II. adept al neaoșismului; persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neaoșisme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neaoş + -ism)
1. cuvânt, expresie cu un căutat aspect autohton, arhaic sau popular.
2. tendinţă în literatură prin abuzul de neaoşisme.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (neaoş + -ist)
1. I. referitor la neaoșism, tendința de folosire abuzivă a cuvintelor arhaice și populare rare.
2. (despre stil) care abundă în neaoșisme.
3. II. adept al neaoșismului; persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neaoșisme.