Dictionar

grațios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. gratiosus, it. grazioso)

1. care are multă grație și farmec.
2. (înv.) plin de bunăvoință; binevoitor, prietenos.
3. (antonime) dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar.
 

grosolan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. grossolano)

1. nepoliticos, necioplit.
2. insuficient prelucrat, brut.
 

megalit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mégalithe)

1. nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, monumente funerare sau de cult.
 

rustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rustique, fr. rusticus)

1. adj. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican.
2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan.
3. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut.
 

cazarmagiu

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (cazarmă + -giu)

1. soldat care e de mult timp în cazarmă și care știe ce se învață sau cum se trăiește la cazarmă; deșcă.
2. (iron.) militar necioplit.
 

ursos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (urs + -os)

1. ca ursul.
2. (fig.) cu apucături stângace, mai puțin manierate, lipsit de delicatețe; grosolan, necioplit.
3. care nu iubește societatea; ursuz.