Dictionar

Rezultate principale (Neconform):

Neconform

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + conform)

1. care nu este conform.


Rezultate secundare (Neconform):

Neconformism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ne- + conformism, cf. fr. non-conformisme)

1. tendință de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu; nonconformism.


Agramatical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrammatical)

1. care nu respectă principiile gramaticalităţii.

2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.

3. (antonim) gramatical.


Cenzură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)

1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).

2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.

3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.

4. critică, blam public.


Conform, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. adv.
Origine: (fr. conforme)

1. I. care are același cuprins cu, care este identic cu (originalul).

2. care este corespunzător, potrivit.

3. II. într-o manieră corespunzătoare, în conformitate.

4. (antonim) neconform.


CONTRA-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. contra-, cf. lat. contra)

1. „opus (spaţial şi temporal), împotrivă; din nou; neconform; inferior ierarhic”.


Invalidant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. invalidant)

1. care invalidează.

2. (drept) care face sau declară un act (o procedură etc.) neconform cu condițiile necesare pentru a-și produce efectul, nul de drept.


Neortodox, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + ortodox)

1. care nu este ortodox.

2. care nu se conformează, nu corespunde normelor; neconform.