Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décolleté)
1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare).
2. (despre femei) care poartă asemenea haine.
3. (fam.) indecent, necuviincios, impudic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deplasa)
1. care nu se află la locul lui.
2. (despre oameni şi manifestările lor) nepotrivit, nelalocul său; (fig.) necuviincios.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. impertinent, lat. impertinens)
1. I. care nu este adaptat, adecvat obiectului în cauză; care este împotriva rațiunii
2. care vorbește sau care acționează fie cu trufie și dispreț, fie cu familiaritate și lipsă de respect; obraznic, necuviincios, insolent.
3. II. persoană care manifestă un comportament impertinent.
4. (antonime) pertinent, politicos, tacticos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indécent, lat. indecens)
1. care calcă sau contrazice legile decenței; care șochează.
2. care este lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrespectueux)
1. care nu este respectuos, lipsit de respect, de bună-cuviință; nerespectuos, necuviincios.
2. (antonime) respectuos, cuviincios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrévérencieux)
1. fără respect; necuviincios.