Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)
1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inéquitable)
1. (şi adv.) întemeiat pe o nedreptate; injust.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. iniquité)
1. caracterul a ceea ce este nedrept, a ceea ce dăunează echității; act inic, nedreptate, injusteţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. iniquitas)
1. caracterul a ceea ce este inic, nejust; nedreptate gravă, inechitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. injustice, lat. iniustitia)
1. lipsă de justiție sau de echitate; act sau situație contrară justiției, echității; nedreptate.
2. (antonime) justiție, inechitate.