Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + dumerire)
1. starea celui nedumerit; uimire, nelămurire, mirare.
2. (var. reg.) nedomerire, nedomirire.
3. (antonime) dumerire, lămurire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consterner, lat. consternare)
1. a provoca cuiva nedumerire şi mâhnire; a surprinde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (rătăci + -tor)
1. care umblă (fără odihnă) din loc în loc, care rătăcește; hoinar, pribeag, nomad.
2. (fig.; despre privire) care se mută dintr-un punct în altul, exprimând nedumerire, nesiguranță, tulburare.
3. (fig.; despre privire) care se fixeză în gol.