holism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. holisme)
Etimologie: (fr. holisme)
1. concepţie metafizică idealistă care susţine principiul întregului asupra părţilor şi al ireductibilităţii lui la suma elementelor componente.
2. doctrină sau punct de vedere care susține ideea că un sistem fizic, biologic, social etc. ar trebui privit ca întreg indivizibil, nu doar ca o colecție de părți, simpla sumă a părților sale nefiind suficientă pentru a-l defini.