Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiotie)
1. debilitate mintală congenitală maximă.
2. (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (prost + -esc)
1. care este caracteristic proștilor; de prost.
2. care vădește prostie, lipsă de logică sau de rațiune; lipsit de inteligență; neghiobesc; nerozesc.
3. (rar) de calitate inferioară, fără valoare.