Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. négligent)
1. dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent.
2. care denotă lipsă de grijă, de interes.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négligence)
1. faptul de a fi neglijent; nepăsare.
2. lipsă de grijă, de preocupare.
3. (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecinţele păgubitoare ale faptelor sale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)
1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. empressé)
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)
1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (delăsa + -tor)
1. (cel) care se delasă; neglijent, indolent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désordonné)
1. (despre oameni) neglijent, neordonat (în muncă, în gândire, îmbrăcăminte etc.).
2. (despre lucruri; şi adv.) în dezordine, în neorânduială.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. dilettante)
1. cel care se ocupă de o ştiinţă, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator.
2. (peior.) cel care îndeplineşte o activitate în mod neglijent şi fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare.
4. (antonim) profesionist, specialist.