exitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hésitant)

1. care ezită; șovăitor, nehotărât.

fluctuant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluctuant, lat. fluctuans)

1. schimbător, nestatornic; nehotărât.

indecis, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indécis, lat. indecisus)

1. nehotărât, șovăielnic, exitant.

indefinit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indéfini, lat. indefinitus)

1. care nu este definit, explicat; nedefinit, nedeterminat.
2. (gram.) nehotărât.

locuțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. locution, lat. locutio)

1. grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire; grup de cuvinte care constituie o unitate gramaticală.
2. ~ adjectivală = care se comportă gramatical ca un adjectiv.
3. ~ adverbială = care se comportă gramatical ca un adverb de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop sau de concesie.
4. ~ arhaică = specifică limbii române vechi.
5. ~ conjuncțională = care se comportă gramatical ca o conjuncție coordonatoare (copulativă, adversativă sau conclusivă) sau subordonatoare (necircumstanțială sau circumstanțială).
6. ~ dialectală = proprie unuia dintre dialectele sau subdialectele limbii române.
7. ~ interjecțională = care se comportă gramatical ca o interjecție.
8. ~ prepozițională = care se comportă gramatical ca o prepoziție cu genitivul sau cu acuzativul.
9. ~ pronominală = care se comportă gramatical ca un pronume nehotărât.
10. ~ substantivală = care se comportă gramatical ca un substantiv.
11. ~ verbală = care se comportă gramatical ca un verb personal sau impersonal.
12. (înv.) mod de a vorbi, de a se exprima.
13. (var.) (înv.) locuție.

nedefinit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. indéfini)

1. indefinit; vag.
2. (gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) nehotărât.
3. (mat.) integrală ~ă = funcție a cărei derivată este funcția dată.