Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + inflamabil)
1. care nu se aprinde (uşor); (înv.) ininflamabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphlogistique „care arde fără flacără”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asbeste, gr. asbestos)
1. silicat natural de magneziu, cu contextură fibroasă, neinflamabil, la fabricarea ţesăturilor şi izolatorilor termici.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. flambage)
1. acțiunea de a flamba; flambare.
2. trecere a unui obiect neinflamabil prin flacără, în scopul sterilizării.
3. încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hélium)
1. gaz inert, inodor, neinflamabil şi foarte uşor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignifuge)
1. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu.
2. (despre substanțe, produse etc.) care face ca un obiect să nu fie inflamabil (prin impregnare sau acoperire); care face neinflamabile obiectele combustibile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. pare-étincelles)
1. ecran izolat neinflamabil, care împiedică formarea arcurilor electrice între două piese metalice sau deteriorările pe care le-ar putea provoca ele.
2. dispozitiv montat la un coș pentru reținerea scânteilor și a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc.