nemulțumitor, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (ne- + mulțumi + -tor)
Etimologie: (ne- + mulțumi + -tor)
1. care nu mulțumește; care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător.
2. care nu dă satisfacție; nesatisfăcător.
3. (var.) nemulțămitor.
4. (antonime) mulțumitor, satisfăcător.